m-am mutat...

pe gabisolomon.ro

Sper sa va mutati si voi cu cititul acolo.

Austria(I) – locul in care nimic nu e lasat la intamplare

Am ajuns in Austria la Salzburg, la invitatia unei prietene care invata la Mozarteum si se pregateste sa devina soprana. Pe strada, urmarind stilul arhitectural, strazile, felul in care sunt armonizate cladirile vechi cu cele noi, prietena mea sumarizeaza cumva succesul austriecilor in materie de turism: “De cand sunt aici mi-am dat seama ca nimic nu e lasat la voia intamplarii.”

Continuarea articolului aici, pe www.viajoa.ro.

leapşa de la Cris: să bem o cafea!

Se pare că cineva se gândeşte la mine şi când sunt departe de ţară. Primesc de la Cris leapşa: "3 lucruri pe care ar fi bine să le ştii despre mine înainte să mă inviţi la o cafea." şi răspund cu mare întârziere...

1. Nu beau cafea în general. Îmi place aroma de cafea, dar nu îmi place gustul. Ca să beau cafea trebuie să fie bine garnisită cu lapte sau să aibă ceva special (lichior, scorţisoară).

2. Am destul de multă energie dimineaţa aşa că pot să joc ambele roluri: pot să fiu vorbitor sau ascultător în funcţie de preferinţe.

3. Îmi place să descopăr lucruri noi, aşa că mă voi bucura să merg într-o cafenea sau ceainărie ne-explorată până atunci.

Leapşa merge la Nane şi Ralu, hi, hi!

2009, in pictures and words

So, what have I done in 2009?

I have a friend that inspired me with his objectives for 2010. I'll try to evaluate 2009, based on his categories:

Build & Achieve

• I've worked as a full-time employee for a great project and with a great leader and mentor - Rocs
• I've managed to receive my scolarship and I became an ERASMUS student for 4 months
• My final presentation at Groningen University was very much appreciated and I received an offer for continuing my PhD there
• I am an engineer since September 2009
• I started writing for a travelling blog, http://www.viajoa.ro/

Enjoy Life

• travelled a lot: Netherlands (all over the place), Latvia (Riga), France (Paris by HH), The Czech Republic (Prague and Decin), Italy (Rome)
• sport (swimming, skiing, snorkelling, skating) with beautiful people
• had a great international experience boys-related; lots of fun, lots of energy and lots of cultural differences were shared. I will miss that!
• friends (I discovered Scarlett, Dusko, Jelena, Sam and Iker in the Netherlands & Latvia; I re-discovered and strengthen my relationships with Irina, Ina, Cris and Vlady)
• CouchSurfing (met people, stayed on their couches, participated to events, hosted in Bucharest, had great fun)

Grow

• I learned a lot in Groningen: about GROMACS, molecular dynamics, assembler; about Dutch culture and traditions, about the Dutch language
• my self-esteem grew by travelling as a hitchhiker from Prague to Romania, by adapting with grace in a foreign environment, by recovering rather quickly from the depression of the return
• I had 5 experiences as a trainer this year and I feel that I grew from them and that my trainees grew as well
• I read a lot and I had a stronger connection with me and with my feelings.
• I learned how important is to work in a great team for NewMediaSchool with CROS. Thanks guys!

I shall be slowly moving on another domain this year... so, please stay tuned!

Gala LSRS

LSRS este Liga Studenţilor Români în Străinătate, iniţiativă de care m-am bucurat foarte mult să aflu acum un anişor. Şi eu mă gândeam că sunt foarte mulţi oameni valoroşi undeva acolo... şi că nimeni nu se gândeşte la ei şi la faptul că îşi doresc să aibă unde să se întoarcă. Câţiva din cei mai buni prieteni ai mei sunt împrăştiaţi prin lume, fără a avea perspective de întoarcere acasă.

Anul acesta am fost la prima ediţie a Galei LSRS, eveniment care îşi propune să ofere un cadru de întâlnire pentru membrii LSRS, eveniment de premiere a celor mai buni studenţi români din străinătate.

Nimeni nu se aştepta să confirme 370 de studenţi şi 100 de invitaţi speciali. Sala mare de la Marriott părea sufocată de minţi luminate. ;) Mi-a plăcut discursul preşedintelui Ligii, am fost impresionată de preşedintele Academiei Române, mi-a plăcut de Marian şi de Niels Schnecker, m-au pus pe gânduri observaţiile lui Andrei Caramitru de la McKinsey&Company.

Când a început desemnarea premiilor eram deja în altă stare; simţeam efectiv că "sunt răzbunaţi" toţi cei care muncesc şi fac cinste României în altă parte. Câştigătorii sunt:

• Theodor Brasoveanu, Bucureşti – Studentul Anului, Marele Premiu – doctorand în Fizică Teoretică, Princeton University


• Andrei Ilie, Bucuresti – Studentul Anului în Europa, doctorand in Neuro-ştiinţe, Oxford University


• Corina Tarniţă, Craiova – Studentul Anului în America de Nord, doctorand in Matematică, Harvard University


• Andrei Anghel - menţiune specială, Harvard University


• Roxana Radu – menţiune specială, Central European University

Corina a vorbit prima şi puteţi citi aici mai pe larg despre discursul ei. Eu îmi amintesc că avea lacrimi în ochi când a spus că ştie că misiunea LSRS este să aducă studenţii buni înapoi, dar ea nu poate să se întoarcă. Profesional vorbind, ar pierde tot ce a câştigat acolo dacă se întoarce. Şi a fost trist, atât de trist încât aş fi vrut şi eu să plâng pentru cât de incapabili suntem. Tot Corina ne-a spus că pentru profesorul ei de matematică a fi român este echivalent cu a fi inteligent. Ce spuneţi de asta?

S-au scris multe lucruri despre Gală, dar cred că esenţa e surprinsă de Alteţa Sa Regală, Principele Radu, pe blogul personal.

Sper ca prietenii mei să se întoarcă în ţară în această viaţă, fără să simtă că au făcut compromisuri.

the reader...

"cel care citeşte" cu Ralph Fiennes şi Kate Winslet, filmul care m-a făcut să plâng în seara asta. M-am tot gândit cum e când ea are cu 10-15 de ani mai mult decât el sau cum e când el are cu 10 - 15 ani mai mult decât ea. Îmi era clar şi înainte că nu prea are cum să existe un echilibru, dar nu reuşeam să îmi imaginez cum ar fi. Am văzut o poveste despre cum ar fi fost în timpul Germaniei naziste şi mi-a plăcut cum au fost redate sentimentele celor doi. Mi-a plăcut Michael cel tânăr (David Kross) şi mi-a plăcut hotărârea ei.

"How far would you go to protect a secret?" este întrebarea acestui film. Destul de departe... îndeajuns de departe încât să te facă să plângi până la final.

Să-mi ziceţi dacă îl vedeţi şi cum vi s-a părut.

Stop whining...

Sau nu vă mai plângeţi şi faceţi naiba ceva în legătură cu lucrurile care vă supără sau în legătură cu viaţa, în general.

Nu credeam că fac parte din categoria plângăcioşilor, dar, în dimineaţa asta mi s-a spus: "De câteva zile tot bosumflată eşti!" Bineînţeles că eu nu mă pricep să înghit găluşca şi să mulţumesc când primesc feedback negativ şi răspund: "Am şi motive!" :(. Şi răspunsul era tot bosumflat, dar replica a fost magnifică. M-a trezit mai tare ca o palmă: "Nu contest că ai motive, mă deranjează atitudinea..."

Adevărat! De 10 ori adevărat. După ce am finalizat o bucăţică destul de mare din proiect, am zis că ne relaxăm şi ne bucurăm. Lumea din jurul meu face asta, eu mă plâng. Ceea ce mă face să cred că îmi lipseşte ceva. Ideea e că aş fi mult mai eficientă dacă aş căuta acel ceva, decât dacă aş sta să mă plâng la fiecare pas.

Deci... atitudine pozitivă să fie! Mesajul de mai sus e lipit pe oglinda noastră de la baie şi mă face să zâmbesc în fiecare zi. O să mi-l lipesc şi de frunte... ca să mă urmărească atitudinea asta zâmbăreaţă peste tot.

Mulţumesc zâmbăreţilor de peste tot pentru că nu mă lasă să persist în atitudinea de plângăcioasă!