Stop whining...

Sau nu vă mai plângeţi şi faceţi naiba ceva în legătură cu lucrurile care vă supără sau în legătură cu viaţa, în general.

Nu credeam că fac parte din categoria plângăcioşilor, dar, în dimineaţa asta mi s-a spus: "De câteva zile tot bosumflată eşti!" Bineînţeles că eu nu mă pricep să înghit găluşca şi să mulţumesc când primesc feedback negativ şi răspund: "Am şi motive!" :(. Şi răspunsul era tot bosumflat, dar replica a fost magnifică. M-a trezit mai tare ca o palmă: "Nu contest că ai motive, mă deranjează atitudinea..."

Adevărat! De 10 ori adevărat. După ce am finalizat o bucăţică destul de mare din proiect, am zis că ne relaxăm şi ne bucurăm. Lumea din jurul meu face asta, eu mă plâng. Ceea ce mă face să cred că îmi lipseşte ceva. Ideea e că aş fi mult mai eficientă dacă aş căuta acel ceva, decât dacă aş sta să mă plâng la fiecare pas.

Deci... atitudine pozitivă să fie! Mesajul de mai sus e lipit pe oglinda noastră de la baie şi mă face să zâmbesc în fiecare zi. O să mi-l lipesc şi de frunte... ca să mă urmărească atitudinea asta zâmbăreaţă peste tot.

Mulţumesc zâmbăreţilor de peste tot pentru că nu mă lasă să persist în atitudinea de plângăcioasă!