joi, 31 decembrie 2009

the reader...


















"cel care citeşte" cu Ralph Fiennes şi Kate Winslet, filmul care m-a făcut să plâng în seara asta. M-am tot gândit cum e când ea are cu 10-15 de ani mai mult decât el sau cum e când el are cu 10 - 15 ani mai mult decât ea. Îmi era clar şi înainte că nu prea are cum să existe un echilibru, dar nu reuşeam să îmi imaginez cum ar fi. Am văzut o poveste despre cum ar fi fost în timpul Germaniei naziste şi mi-a plăcut cum au fost redate sentimentele celor doi. Mi-a plăcut Michael cel tânăr (David Kross) şi mi-a plăcut hotărârea ei.

"How far would you go to protect a secret?" este întrebarea acestui film. Destul de departe... îndeajuns de departe încât să te facă să plângi până la final.

Să-mi ziceţi dacă îl vedeţi şi cum vi s-a părut.

luni, 14 decembrie 2009

Stop whining...

Sau nu vă mai plângeţi şi faceţi naiba ceva în legătură cu lucrurile care vă supără sau în legătură cu viaţa, în general.

Nu credeam că fac parte din categoria plângăcioşilor, dar, în dimineaţa asta mi s-a spus: "De câteva zile tot bosumflată eşti!" Bineînţeles că eu nu mă pricep să înghit găluşca şi să mulţumesc când primesc feedback negativ şi răspund: "Am şi motive!" :(. Şi răspunsul era tot bosumflat, dar replica a fost magnifică. M-a trezit mai tare ca o palmă: "Nu contest că ai motive, mă deranjează atitudinea..."

Adevărat! De 10 ori adevărat. După ce am finalizat o bucăţică destul de mare din proiect, am zis că ne relaxăm şi ne bucurăm. Lumea din jurul meu face asta, eu mă plâng. Ceea ce mă face să cred că îmi lipseşte ceva. Ideea e că aş fi mult mai eficientă dacă aş căuta acel ceva, decât dacă aş sta să mă plâng la fiecare pas.

Deci... atitudine pozitivă să fie! Mesajul de mai sus e lipit pe oglinda noastră de la baie şi mă face să zâmbesc în fiecare zi. O să mi-l lipesc şi de frunte... ca să mă urmărească atitudinea asta zâmbăreaţă peste tot.

Mulţumesc zâmbăreţilor de peste tot pentru că nu mă lasă să persist în atitudinea de plângăcioasă!

LMT #2 - comunicare si LMT #4 - negociere

La vreo 2 - 3 ani de când am făcut ambele module, îmi dau seama că LMT (Liderii Mileniului Trei sau www.lmt.ro) face parte din lista lucrurilor sau a oamenilor care m-au modelat. Singura problemă e că atunci când vorbeşti prea mult despre comunicare şi negociere, şi împarţi sfaturi despre cum ar trebui făcut în stânga şi în dreapta, you fail miserably at it. Pe româneşte, eu am fost un mare eşec la capitolul comunicare în ultima săptămână.

De fapt am încălcat un mare set de reguli:
1. Nu presupune... presupunerile nu ne ajută deloc.
2. Nu considera că mesajele sau Gtalk-ul sau mailul transmit ceea ce vrei tu să transmită sau ceea ce vor persoanele respective să transmită.

Studiul de caz va fi despre acest proces de comunicare între mine şi o foarte bună prietenă. Eu dau un mesaj în care o rog pe ea să îmi dea nişte date. Ea nu apucă să răspundă la mesaj pentru că e la şcoală şi eu presupun că din moment ce am trimis mesajul, ea şi acceptă să mi le dea. Aşa că, în virtutea inerţiei şi de dragul de a rezolva lucrurile repede, vorbesc cu o prietenă comună şi o rog pe ea să mi le dea. WRONG!

Iată conflictul: prietena numărul 1 nu vroia să mi le dea, prietena numărul 2 află în ziua următoare că aceasta e starea de fapt, schimburile de mesaje cu feedback negativ au loc pe mail şi iată cum s-au bulit relaţii construite pe parcursul a 2 - 3 ani.

Din teoria conflictelor ar fi trebuit să ştiu că cel mai uşor e să previi. N-am făcut asta. Tot din teoria conflictelor(sau din teoria bunului simţ) ar fi trebuit să ştiu că atunci când îmi e semnalată o greşeală zic mulţumesc că mi-ai atras atenţia şi îmi pare rău că am greşit. Ce credeţi că am făcut eu? Corect, niciunul din aceste lucruri... adică am escaladat conflictul.

Eu una chiar n-aş vrea să pierd aceste relaţii şi mă gândesc că am învăţat ceva din asta. Teoriile sau sfaturile nu sunt pentru prieteni sau pentru cursanţi; sunt pentru tine, pentru fiecare zi şi pentru fiecare experienţă de comunicare.


Eu şi prietena mea, Alexandra, care între timp mi-a răspuns şi mi-a zis că îmi dă voie să postez acest articolaş, ca să le folosească şi altora.

Am reuşit să rezolvăm situaţia, concluzionând că nu există "drăcuşori sau îngeraşi" şi asumându-ne fiecare partea noastră de vină.

luni, 7 decembrie 2009

Cat de multe stim despre Mos Nicolae...


in varianta olandeza? De fiecare data cand citesc peste ceva vreme un articol scris de mine, mi se pare bine scris. :D

“Sinterklaas” sau Mos Nicolae in varianta olandeza este sarbatorit in seara de 5 decembrie in Olanda, Belgia, Aruba, Surinam si Antilele Olandeze si este sarbatoarea lor principala in luna decembrie.
Ce nu stiam pana cand am ajuns in Olanda este ca numele initial al New York-ului a fost New Amsterdam si ca Santa Klaus seamana foarte mult cu Sinterklaas, ca denumire si ca traditie.

Daca vreti sa cititi tot articolul, click pe http://www.viajoa.ro/.

miercuri, 2 decembrie 2009

o zi din viaţa de NMS-ist...

NMS = NewMediaSchool şi este proiectul la care mă gândesc non-stop de vreo 2 luni încoace.

Mă trezesc pe ritmuri de "Bună dimineaţa, soare!" şi încep să pun pe hârtie ce mai e de făcut azi: scriu un mail, dau ceva telefoane, mai organizez un atelier. Toate astea plus partea de întâlniri de concept reprezintă partea frumoasă, partea pentru care m-aş trezi în fiecare zi la 6, şapte zile din şapte.

Ce nu ştie lumea e că în spate există câteva tone de hârtie pentru dosare de achiziţie, rapoarte, note de decont şi că aştept ziua în care cineva acolo sus o să se prindă că proiectul e foarte fain şi merită finanţat într-o relaţie de TRUST. "I trust you'll do wonderful stuff with my money, I just need to see the results + I trust you'll give me the money and I am already doing wonderful stuff. "

Adică încrederea finanţatorului în tine, şi încrederea ta în finanţator. :)

Ce mă face să adorm pe ritmuri de "Bună noaptea, lună!"? Ideea că lucrez cu oameni minunaţi şi că din mâinile lor ies site-uri profi şi funcţionale:
Dacă şi voi aveţi încredere în noi, daţi un click şi un comment aici: www.newmediaschool.ro