Şcoala de iarnă pentru educaţia de excelenţă, Gura Humorului, 2009

Cursurile şcolii s-au adresat cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar din toată ţara. Au venit dascălii cărora le pasă de sistemul educaţional românesc şi simt că vor şi pot să facă ceva pentru şcoala şi educatia viitorului. Sau au început deja să facă ceva.
S-a dorit crearea de expertiză în educaţia formală, informală şi non-formală şi s-a dezbătut importanţa resurselor umane în educaţia de excelenţă şi impactul metodelor folosite de profesori asupra formării şi performanţelor elevilor cu potenţial înalt. Mai multe date oficiale despre şcoală, organizatori şi parteneri pe site-ul IRSCA Gifted Education: www.supradotati.ro.

Ce am făcut eu acolo?

În paralel cu programul profesorilor am dezvoltat un program pentru elevi: elevi din Gura Humorului şi fiii sau fiicele profesorilor invitaţi la şcoală. Programul s-a "învârtit" în jurul conceptului de învăţare şi am lucrat cu Laura Catană, sub egida Club LMT si cu Ilie Popescu, sub egida Fundatiei Noi-Orizonturi, care promovează conceptul de educaţie prin aventură.

Ce am învăţat eu acolo?

Am învăţat despre mine că pot să stau ore întregi cu copiii, că cei mari îmi dau energie şi cei mici o absorb din toate lucrurile care îi înconjoară.
Am învăţat despre părinţii-dascăli că, deşi vin la o şcoală pentru educaţia de excelenţă, îşi instalează odraslele în aceleaşi tipare pe care le-au pomenit de ani şi ani de zile.
Am învăţat despre copii că trebuie să le dăm atenţie, că trebuie să le dăm încredere şi să îi încurajăm dacă au idei, nu să le dăm în cap. Vă dau un exemplu: i-am întrebat ce ar vrea să facă atunci când vor fi mari şi unul dintre ei a zis ca ar vrea să facă vacanţa de vară de 4 luni. Am discutat, i-am făcut cumva să înţeleagă că e destul de greu de obţinut şi împreună cu echipa lui au venit cu altă soluţie: să facă un program de schimb de roluri profesor - elev. Un elev să vadă că nu e uşor să predai, să captezi atenţia, să evaluezi şi un profesor sa vadă că nu e uşor să ai 4 teste în aceeaşi zi, teme, proiecte şi meditaţii.
In fotografia de mai sus e "harta noastră" şi fiecare dintre noi (vreo 30) am pus un simbol propriu în dreptul inteligenţei(tipului de inteligenţă) care ne caracterizează. Nu vă puteţi imagina cât de uşor le-a fost copiilor să identifice tipul de inteligenţă care îi avantajează. Irina are 6 ani şi simbolul ei e un căţeluş. Am ridicat-o în braţe ca să poată desena pe foaie pentru că nu ajungea. E foarte probabil ca mama ei să nu ştie că Irinei îi place cel mai mult să danseze şi să vizualizeze lucruri. La fel de probabil e că Irina o să fie cea mai bună la matematică din clasă... deşi ea nu vrea asta.

Mai jos sunt fotografiile picturilor lor (cu degetele si palmele în loc de pensule), pe tema "eu şi lumea":

Avem multe mâini care îi reprezintă pe ei - greu de identificat în mulţime... tinerii pe care nimeni nu îi ia în seamă; avem un ochi pentru că fiecare dintre noi vede lumea cu alţi ochi; avem o lume cu părţi frumoase, (porumbei şi culori luminoase) părţi întunecate şi mai avem o lume a toleranţei unde nu contează ce culoare au copiii, ei se ţin de mână şi se iubesc.

Ce mi-a plăcut foarte tare:

• discuţiile de la Cristina cu Marian, mama, Coca, Laura, Cristina şi Mitică din prima seară
• să îi văd la aceeaşi masă pe 4 dintre cei mai tari profesionişti în materie de educaţie de la noi: Florian Colceag, Marian Staş, Ştefan Vlaston şi Vasile Flueraş
  
• drumul cu Marian şi Răzvan de la Suceava la Humor
• prezentarea şi feedbackul lui Răzvan : "Imi e greu sa pun in cuvinte fericirea in cea mai pura stare pe care am simtit-o la Gura Humorului. Eram putin ratacit in sufletul meu apropo de ceea ce vreau eu sa fac cu viata mea in urmatorii ani, insa experienta de ieri m-a ajutat sa inteleg ca ma pasioneaza educatia in toate formele ei enorm si vreau sa investesc toate energia pe care o am in a contribui cat pot eu la aceasta transformare. Sunt convins ca daca nu as fi venit as fi fost cu mult mai sarac asa ca multumesc!"
• lucrul cu copiii. Fiecare zâmbet al lor m-a răsplătit.
• interactiunea cu Ilie Popescu, un profesionist pe care vreau sa-l cunosc curand
  
• feedbackul Laurei: "A fost o adevarata experienta, chiar daca scurta. Am cunoscut niste oameni minunati, care mediteaza adanc la situatia educatiei si care cer doar sa fie ascultati. Nu stiu in ce masura am reusit sa le indeplinesc asteptarile intr-o singura zi, dar cred ca macar am reusit sa le ofer si alte perspective."
• masa de la Clubul Lions si sentimentul că sunt în altă lume alături de LMT-istii nostri.
• hanul Ancuţei ;), papanaşii şi întâlnirile în fapt de seară...
• discuţiile cu Coca, Laura aka Degeţica şi Răzvan după sesiunile lor de training.
  

Ce nu mi-a plăcut?

• spiritul de echipă şubred uneori al organizatorilor
  
• programul şi faptul că programul meu depindea de alţii
• uşurinţa cu care am fost puşi în faţa unui fapt împlinit

Cumva mulţumirile către organizatori vin prea târziu acum.... Sper doar ca această poveste din jurnalul meu de învăţare să îi ajute pe viitor.