mâncare, nutriţie - Japonia şi America

În ţările dezvoltate, situaţia stă cam ca în filmuleţul cu japonezii de aici. La ei, 60% din mâncare e importată. Acum mănâncă mai multă carne, ulei, produse bazate pe făină şi în trecut mâncau peşte, orez şi produse locale. Schimbarea de dietă a produs dezechilibre şi în organism (îngrăşare, diabet, boli de inimă) şi în comerţ (import de soia, grâne).

În ciuda faptului că importă mâncare, japonezii aruncă mai multă mâncare decât întregul ajutor dat de lume către ţările în curs de dezvoltare. Dacă doar japonezii fac atâta risipă, înseamnă că ajutorul de mâncare e infim... sau că lumea civilizată efectiv aruncă energie, resurse la gunoi şi crează în felul ăsta probleme de mediu şi tot aşa.
Tot datorită importului de mâncare, avem alte consecinţe: prima ar fi dispariţia producătorilor locali (e mai ieftin să imporţi ceva nesănătos, produs pe bandă, decât să cumperi ceva organic, produs la tine acasă), îmbătrânirea populaţiei de fermieri şi a doua ar fi "siguranţa mâncării". Ce se întâmplă dacă una dintre ţările de care depinzi refuză să îţi trimită mâncare sau păţeşte ceva? Ce se întâmplă dacă vreun terorist se gândeşte să pună ceva în mâncarea trimisă?
Altă problemă: în cazul Japoniei chiar să vrea şi n-ar putea să producă pe plan local toată mâncarea de care are nevoie. 70% din relief e muntos, pământul destinat în trecut fermelor are acum fabrici şi tot aşa. Să spunem că alte ţări sunt mai norocoase în materie de pământ, însă la nivel global vom avea o problemă.

Avem 6,76 bilioane de oameni pe pământ. Nu prea ştiu să număr aşa ceva, dar predicţiile spun că până în 2040 vom avea 9 bilioane. Iar numerele din Africa şi Asia cresc cu 20, respectiv 50%, pe cand cele din Europa si State cresc cu 7, respectiv 5%. Cu ochiul liber se vede că e trist. În curând, o persoană cu pielea total albă va fi o raritate.

Revenind la mâncare şi foame, Naţiunile Unite, în 2005 estimau 850 de milioane de oameni, mai ales copii, suferind de malnutriţie. Eu cred că sunt mai mulţi şi în următorii ani, vor fi şi mai mulţi. Noi aruncăm mâncarea, ei ar linge efectiv de pe jos o linguriţă de mâncare.

Legătura dintre mâncare şi energie e cam aşa: avem nevoie de petrol, combustibil pentru pesticide, curăţarea pământului pe marile ferme, transport, împachetat, procesat(toate E-urile din mâncare). În felul ăsta creăm probleme climatice: schimbări de temperatură, scăderea resurselor naturale de apă, scăderea nutrienţilor naturali din sol. Cu cât e mai greu să producem, cu atât creşte preţul mâncării. În momentul în care oamenii nu-şi vor mai permite mâncarea... ajungem la revolte, pentru că poţi să trăieşti fără televizor, net, cărţi... dar nu prea poţi să trăieşti fără mâncare.

Am scris multe şi simt nevoia să rezum cumva:
există o legătură clară între dietă(stil de viaţă) şi sănătate, schimbare climatică şi energie.
Dacă fiecare dintre noi ar face ceva în privinţa asta(mai puţin Mac şi mîncare pre-procesată, mai multe alimente organice, gătit acasă, mâncare tradiţională), fermierii ar avea ce face, etichetele pe mâncare ar fi "studiate", etc. Cred că în România nu există mari probleme de tipul ăsta pentru că n-am apucat să facem ferme şi să îndopăm vitele cu grâne. Ideea ar fi să ne prindem că e bine ce facem şi să nu copiem marile "politici de agricultură" din lumea civilizată. Nu de alta, dar ei vor să le schimbe, pentru că s-au prins că le fac mari probleme.

Un articol foarte tare am citit in New York Times; se numeşte Farmer in Chief, adică Fermierul de serviciu şi e o scrisoare deschisă către Obama. Câteva chestiuţe care mi-au atras atenţia:

• trebuie să întoarcem sistemul de nutriţie american dinspre dieta de combustibili a secolului 20, înspre dieta normală a soarelui contemporan. (americanii, şi noi după ei, mănâncă mai mult petrol decât produse ale fotosintezei)
• subvenţiile date fermierilor ar trebui să reflecte numărul de recolte diferite pe care le cresc sau numărul de zile pe an în care câmpurile lor sunt verzi (fotosinteză pentru creştere de plante, animale, controlul eroziunii solului şi emisiilor de CO2)
• americanii aruncă 14% din mâncarea pe care o cumpără. Nu vorbim aici despre supermarketuri, transport sau producători. Dacă ar exista un program care să transforme această pierdere în fertilizator natural, am rezolva o mare problemă cu gunoiul, o altă mare problemă cu fertiliatorul bazat pe combustibil şi am îmbunătăţi calitatea mâncării
• pentru a schimba felul în care copiii noştri se gândesc la mâncare, ar trebui să plantăm grădini în fiecare curte de şcoală primară, să construim bucătării complet echipate, să şcolim bucătari şi bucătărese care să îi înveţe pe copiii noştri să mănânce sănătos şi să gătească sănătos.

Există cineva care să se gândească la asta şi la noi? Există cineva care să se gândească la faptul că stilul de viaţă (sport, mâncare, dietă) e o materie bună de pus în programa şcolară?