International relations or relationships

Am început să scriu numai în weekenduri (sunt un om ocupat) şi uit ce se întâmplă în timpul săptămânii.

Sfârşitul de săptămână a început vineri seara, cu cina la un restaurant franţuzesc. Am mâncat picioruşe de broască şi am simţit atmosfera elegantă din jur. Aproape că m-am simţit prost că sunt în tenişi şi fără machiajul şi geanta potrivită. Apoi mi-am schimbat ţinuta şi am mers la salsa. Altă atmosferă, alte personalităţi în jur şi alte senzaţii. Diferenţa între "a privi" şi "a atinge"...
Oamenii dansează instinctiv, se mişcă pe ritmul de salsa, bachatta sau merengue de când i-a născut mămicuţa lor... şi dacă stai să îi priveşti nu mai vrei să dansezi. Te prinzi că ai două picioare stângi. Să menţionez prinţesa africană la care m-am uitat vreo jumătate de oră fermecată? Eu şi jumătate din băieţii din sală. :D

Sâmbătă am ajuns la Keukenhof, celebra grădină cu lalele de lângă Amsterdam. Regal de flori şi de oameni... Alte câteva mii de turişti erau şi ei acolo. ;) Am stat la coadă la bilete, la autobuz, la intrare, la toaletă, la mâncare... dar a fost frumos.
Am stat vreo 5 ore printre flori, fântâni arteziene şi oameni. Ca să vă dau o măsură a turismului în ţara asta o să spun că am stat la coadă o oră şi jumătate ca să luăm autobuzul la întoarcere. Oamenii au adus fanfară, ca să ne înveselească... şi apoi ne-au adus bomboane şi jeleuri. Fiecare angajat părea pus acolo să te facă să te simţi bine şi să mai vii. Apropo... mama, e următoare noastră excursie de primăvara. :) Am zis, am zis!

Şi tot drumul a fost prilej de observaţie pentru felul în care suntem construiţi şi relaţionăm în ţărişoarele noastre. Tipele din Spania au fost sufletul grupului, noi şi tipa din Ungaria ne descurcam super bine în orice situaţie, tipa din Belgia părea cu nasul pe sus chiar dacă zâmbea, iar tipii din China şi India ne-au strâns mâna la plecare. Partea cu luatul "la revedere" e o adevărată provocare. Tu încerci să te apropii să pupi lumea şi lumea face altceva... face lucrul cu care s-a obişnuit în astfel de situaţii.(te pupă de 3 ori - olandezii, te pupă de 2 ori - spaniolii, te îmbrăţişează de departe :) - nordicii, îţi strâng mâna - chinezii)

Şi când un lucru simplu ca ăsta (a spune pa!) e atât de complicat, cum poate să fie o relaţie între un tip din Grecia şi o tipă din China? El cu spatele dublu faţă de al meu, ea cu un metru mai scundă decât el... Ea timidă, el născut pentru a fi zeu? Cum reuşeşti să te adaptezi la toate diferenţele şi cum le întorci din minus în plus? Mă înţeleg la nivel senzorial cu lumea din Europa de Est şi cu oamenii cu sânge latin, aproape instantaneu. Pe nordici, pe olandezi şi pe germani îi simt ca pe nişte blocuri de gheaţă, ca pe nişte reptile care au nevoie de soare să le încălzească sângele.
Există şi excepţii.. normal... dar e greu să le găseşti... sau au paznic. ;)

Regulile sunt altele... lumea nu se sărută pe stradă sau în public; e foarte greu să te prinzi care sunt cuplurile din încăpere ... şi e foarte greu să te prinzi dacă sunt el cu el sau el cu ea.

Noapte bună! Welterusten!