şi pentru că nu merge foarte bine "ceasul blogului" n-o să puteţi vedea că acest post a fost "suit" pe Internet la 7.30 AM. Săraca mama şi-a pus mâinile în cap când m-a văzut la uşă. :D
Vorbeam zilele trecute cu nişte domnişoare frumoase şi una dintre ele nu înţelegea ce-i cu blogurile în care vezi posturi de genul: m-am trezit la 10, am fost la coafor, m-a durut capul pe la prânz şi-am luat o aspirina. Şi mă gândeam că şi blogul ăsta e la fel. Doar că nu rog pe nimeni să-l citească. În 70% din timp mă gândesc că în afară de Mira şi mama nu-l citeşte nimeni... şi sunt foarte fericită/surprinsă/deconcertată când cineva îmi spune "nu-mi povesti asta, am citit pe blog".
Cam atât despre mine azi. O să fiu în pat, cu laptopul în braţe, scriind la teză. O să mă gândesc la Tommy, care e în Danemarca... şi se trezeşte la ore târzii pentru că în fiecare seară mai găseşte o petrecere internaţională cu oameni faini. Deh, ... a fost odată ca niciodată la fel şi pentru mine. :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce-mi plac diminetile de duminica. Par mai racoroase, mai linistite, mai frumoase decat celelalte dimineti.
RăspundețiȘtergere