... stele...

Veneam azi la birou cu noul meu MP3 Player în urechi (mulţam Mira! - e cadoul meu de Crăciun de la Mira)... şi am auzit o melodie foarte frumoasă. Mă gândeam că e foarte uşor ca lucrurile mărunte să te facă să zâmbeşti. Ideea e să fii suficient de "ne-încrâncenat" să le observi.

Melodia e de la Taxi şi se numeşte Stelele care cad , iar versurile care mi-au rămas sunt:

Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer

Am ajuns eu la concluzia că sunt o stea în căutare de cer... cerul meu cel mai înalt... şi în căutare de alte steluţe.

Ieri am re-învăţat ceva despre mine: e de-ajuns să povestesc sau să scriu despre ceva care m-a supărat ca să mă eliberez. Aşa că ... ăsta pare locul potrivit şi pentru supărări şi pentru bucurii.
Azi am convenit că o să fie o zi superbă aşa că azi e pentru lucruri frumoase!

Later edit: a început la un moment dat să ningă ca în poveşti şi am părăsit biroul ca să simt fulgii de nea. Şi ca şi cum ăsta n-ar fi fost argumentul suficient ca să vă conving că e o zi superbă... am mai primit o veste. Aceea că efortul meu de învăţare pentru un curs s-a materializat cu un rezultat pe măsură -> DISTINCTION.

Am pus mâna pe telefon şi i-am zis mamei, ca să primesc felicitări :D. Ştiţi ce m-a întrebat? "Şi la ce îţi foloseşte?" I-am răspuns că în felul ăsta mi-am câştigat un pic de încredere în forţele proprii. Cursul e făcut în parteneriat cu o universitate din Anglia şi astfel partea de evaluare funcţionează corect. Deci, înveţi, munceşti şi la final obţii indiscutabil rezultatul muncii tale. I-am mai zis mamei că lucrurile nu funcţionează aşa la mine la facultate şi ea a oftat.

La voi la şcoală cum funcţionează lucrurile pe partea de evaluare?