sunt roman?

Intr-o pauza de asamblat am facut testul... cu un click pe pagina lui Doru.

Sunt 64% român.
Testul zice aşa:

Eşti frate cu dracul, iar puntea e viaţa. Ţi-e bine în România că ştii că altundeva nu te-ai descurca. Dacă ţi s-ar da bani, ai şi arbora un steag de ziua naţională. Când vorbeşti cu străinii devii şi mai patriot decât de obicei şi începi să le spui despre Brâncuşi şi Duckadam chiar dacă nu-ţi place nici pictura, nici handbalul. Nu asculţi manele, dar după ce te îmbeţi, parcă merg. Îţi place să-i corectezi pe alţii când greşesc. Şpaga e prietena ta bună. (51 - 70 de puncte)

Fă şi tu testul aici.

Chiar ma simt legata de tarisoara noastra. :-) Cu atat mai mult cu cat de cand sunt aici imi dau seama ca nu prea e pe harta lumii. Ar trebui sa o pozitionam cumva. cum am scos Romania pe gura... cum lumea incepe sa se uite in alta parte sau sa caste a plictis.

leapşa de la Paul, 18 feb

Ca să vedeţi cât de mult timp am avut luna trecută să citesc pe net.... o să spun că am văzut după 2 săptămâni că Paul s-a gândit la mine. Eu n-am jucat niciodată leapşa când eram mică... şi cred că îmi place varianta asta... acum că sunt mai măricică. :)

Sunt: o domnişoară care învaţă să fie ea însăşi în fiecare zi.
Aş vrea: multe, dar o să scriu ce îmi urează bunica de fiecare dată: "minte multă, sănătate şi un dram de năroc (noroc)".
Păstrez: vederi din locurile în care am fost, poze cu oamenii de care mi-e dor, cadouri mici primite de la aceiaşi oameni, cercei desperecheaţi ;)
Mi-aş fi dorit: să mă nasc băiat (până prin clasa a VIII-a), să fac balet sau dansuri şi să am talent la desen.
Nu îmi plac: prostia omenească, atitudinea de "aştept să cadă drobul de sare" sau "pică pară-mălăiaţă" şi tendinţa românilor de a te trage de tricou sau de picior când ai tendinţa să te ridici.
Mă tem: de singurătate.
Aud: colegele din camera vecină care vorbesc în chineză şi au tonalităţi diferite pentru fiecare literă :(.
Îmi pare rău: când lucrurile nu ies cum mi-aş fi dorit, când rănesc involuntar oameni la care ţin.
Îmi plac / place: familia mea, cărţile, ski-ul, apa, muntele, oamenii din Club LMT, olandezii, oamenii care învaţă şi îşi doresc să înveţe, CROS-iştii
Nu sunt: perfectă şi nici nu vreau să fiu.
Dansez: oriunde şi orice şi oricât; aş vrea să ştiu tango, mai mult dans oriental şi sud-american.
Cânt: cu Dora :), în tabere, de Crăciun colinde.
Niciodată: e un cuvânt pe care am învăţat să nu-l spun. Ultima lecţie am primit-o de la Cosmin şi Ina.... :)
Rar: stau de dragul de a sta. de obicei mă odihnesc când sistemul meu imunitar e praf şi nu prea pot să mă ridic din pat.

Plâng: de ciudă când văd că celălalt nu se prinde sau când nu pot să fac nimic; când am momente de oboseală cruntă şi mă prind că sunt singură.
Nu sunt întotdeauna: "urmăritoarea propriilor sfaturi".
Nu îmi place de mine: când mă leg de oameni care nu merită, când mă bosumflu fără motiv şi când nu reuşesc să mă "dez-bosumflu" singură.
Sunt confuză: când mă gândesc la ce va fi şi la cum ar trebui să arate viaţa mea.
Ar trebui: să mănânc la ore fixe, să alerg mai mult, să îmi fac timp să mă întâlnesc cu prietenii, să am grijă de corpul meu şi să citesc mai mult.

Sunt curioasă cum o să arate răspunsurile peste un an sau doi.

Leapşa către CROS (sunt curioasă cine o să scrie pentru organizaţie :) ) si către Anca.

oameni care zâmbesc pe stradă

:-) probabil m-am mai plâns că în Bucureşti lumea e posomorâtă şi în autobuz şi pe stradă lumea are colţurile gurii în jos. Ei... aici lumea zâmbeşte!!! Fie că zâmbeşte la soare, la stele sau îmi zâmbeşte mie, o necunoscută din România, accentul e pe zâmbet. Şi la ei e criză; nici la ei studenţii nu au Lamborghini şi nu mănâncă la "caru cu bere"... şi cu toate astea zâmbesc, spun "mulţumesc" şi "cu plăcere" chiar şi atunci când nu e nevoie şi ... te ajută pe stradă. În România, m-a ajutat cineva pe stradă în Cluj. :D şi cam atât.

Am decis să zâmbesc şi eu. Şi acasă zâmbeam sau râdeam cu motiv; vreau să mă dezvăţ de "motive" şi vreau să învăţ să zâmbesc tot timpul. glimlachen e verbul în olandeză. Ik wil meer glimlachen! and Ik wil Netherlandse te leren.

Nu pot să fac poze... dar o să pun câteva de pe net. Într-una din seri am plecat de nebună cu bicicleta în centru... pentru că vroiam să simt că aparţin locului.

Iată cum arată centrul noaptea...

Azi am fost în piaţă... Piaţa lor nu seamănă deloc cu piaţa noastră :) : "ţăranii" sunt mândri de ce produc, grădinarii sunt mândri de florile lor, "orăşenii" cumpără cele mai bune lucruşoare de la piaţă, nu de la supermarket. Am văzut trăsură cu cai, am auzit muzică tradiţională şi am petrecut o sâmbătă de poveste... tot singură şi tot in Groningen.


Tot ziens!

Groningen, day 4

Astă-seară am primit complimente :-) Am întâlnit mai multe persoane... şi un tip a rămas mut când i-am zis că sunt de 4 zile în Groningen. El e aici de 2 ani şi a zis că în primele 3 luni nu ieşea din casă.
M-am simţit super bine.

Azi am aflat că cei de la AT&T şi cei de la Intel au sintaxă de assembler total diferită. Atât de diferită încât unii au registrul destinaţie în partea dreaptă şi ceilalţi în stânga. ceea ce nu e extrem de îmbucurător pentru programul meu cu funcţii scrise în ambele sintaxe. multe funcţii....

Apoi am vorbit cu colegii de birou despre comunism... pentru că am împărţit mărţisoare şi unul dintre ei zicea că e un obicei comunist. La un moment dat m-am enervat şi l-am întrebat cum de ştie atât de multe, ironic; mi-a răspuns ca avea 11 ani şi se uita la televizor. Am izbucnit în râs şi m-am simţit răzbunată.

Am fost la supermarket (Albert Heijn) şi am cumpărat chestii bio(biologisch). Înainte să plec Constantin m-a somat să îi aduc prăjiturele cu unt şi mi-a făcut poftă... aşa că astă-seară am mâncat prajiturele cu unt după doi ani. :)

Cea mai faină parte a zilei a fost întâlnirea de seara, cu grupul de couchsurferi din Groningen. http://www.couchsurfing.org/ e site-ul pe care poţi găsi "o canapea" sau un loc de dormit, oriunde în lume, gratis. Există grupuri de couchsurferi în diferite oraşe sau în diferite ţări. În Groningen se întâlnesc în prima vineri a fiecărei luni şi eu am picat "total din pom" la această întâlnire care mi-a plăcut extrem de mult. Am fost olandezi, germani, tailandezi, bolivieni, italieni şi români la aceeaşi masă. A fost incredibil. La un moment dat se vorbea engleză, spaniolă şi germană în diferite colţuri ale mesei.

Şi apoi am mers în Irish Pub... şi am descoperit că pe 17 martie, de ziua Sf. Patrick, trebuie neapărat să fii într-un Irish Pub... pentru că e exploziv.

Am îngheţat pe drumul spre casă şi am făcut, per total, 40 - 45 de minute cu bicicleta, azi.

:D

Groningen, day 2

Ar trebui să am mai mult timp liber aici... şi în ideea asta, ar trebui să scriu mai des. O să vedem dacă îmi iese.

Sunt în acest oraş minunat, Groningen, de 2 zile(de fapt o zi şi jumătate) şi pot să mă laud cu faptul că am deja bicicletă, hartă şi ştiu de unde să îmi iau mâncare. ;)

Am stat la universitate 7 ore... am aflat că acesta îmi va fi programul în următoarele 4 luni :-) ... şi că pot să merg la înot, climbing şi ce mai vreau eu, la centrul de sport al universităţii.

Apoi mi-am luat bicicleta şi am vizitat centrul oraşului, noaptea, am încercat să citesc în olandeză plăcuţa pentru turişti de la primărie. so... stadhuis = raadhuis = primărie, şi wijn huis = pivnita. se pare că primăria avea şi o pivniţă la un moment dat. Când o să avansez cu neerlandeza o să fiu în stare să dau mai multe detalii.

Cel mai tare moment al zilei: am văzut o pereche (domnişor şi domnişoară) întâlnindu-se pe bicicletă. Să explic: ea îl aştepta pe el... l-a văzut venind (el venea cu bicicleta regulamentar) şi s-a urcat şi ea pe bicicletă. S-au întâlnit... s-au pupat din priviri şi au plecat mai departe pălăvrăgind. Mi s-a părut extrem de dulce toată faza. ... Am uitat să spun că ea avea fustiţă şi un palton roşu.

Cel mai aiurea moment al zilei: a trebuit să îi explic profului că faptul că am note mici la Poli nu înseamnă că-s "neinteligentă". Trebuie să şi demonstrez asta în curând. :P

Şcoala de iarnă pentru educaţia de excelenţă, Gura Humorului, 2009

Cursurile şcolii s-au adresat cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar din toată ţara. Au venit dascălii cărora le pasă de sistemul educaţional românesc şi simt că vor şi pot să facă ceva pentru şcoala şi educatia viitorului. Sau au început deja să facă ceva.
S-a dorit crearea de expertiză în educaţia formală, informală şi non-formală şi s-a dezbătut importanţa resurselor umane în educaţia de excelenţă şi impactul metodelor folosite de profesori asupra formării şi performanţelor elevilor cu potenţial înalt. Mai multe date oficiale despre şcoală, organizatori şi parteneri pe site-ul IRSCA Gifted Education: www.supradotati.ro.

Ce am făcut eu acolo?

În paralel cu programul profesorilor am dezvoltat un program pentru elevi: elevi din Gura Humorului şi fiii sau fiicele profesorilor invitaţi la şcoală. Programul s-a "învârtit" în jurul conceptului de învăţare şi am lucrat cu Laura Catană, sub egida Club LMT si cu Ilie Popescu, sub egida Fundatiei Noi-Orizonturi, care promovează conceptul de educaţie prin aventură.

Ce am învăţat eu acolo?

Am învăţat despre mine că pot să stau ore întregi cu copiii, că cei mari îmi dau energie şi cei mici o absorb din toate lucrurile care îi înconjoară.
Am învăţat despre părinţii-dascăli că, deşi vin la o şcoală pentru educaţia de excelenţă, îşi instalează odraslele în aceleaşi tipare pe care le-au pomenit de ani şi ani de zile.
Am învăţat despre copii că trebuie să le dăm atenţie, că trebuie să le dăm încredere şi să îi încurajăm dacă au idei, nu să le dăm în cap. Vă dau un exemplu: i-am întrebat ce ar vrea să facă atunci când vor fi mari şi unul dintre ei a zis ca ar vrea să facă vacanţa de vară de 4 luni. Am discutat, i-am făcut cumva să înţeleagă că e destul de greu de obţinut şi împreună cu echipa lui au venit cu altă soluţie: să facă un program de schimb de roluri profesor - elev. Un elev să vadă că nu e uşor să predai, să captezi atenţia, să evaluezi şi un profesor sa vadă că nu e uşor să ai 4 teste în aceeaşi zi, teme, proiecte şi meditaţii.
In fotografia de mai sus e "harta noastră" şi fiecare dintre noi (vreo 30) am pus un simbol propriu în dreptul inteligenţei(tipului de inteligenţă) care ne caracterizează. Nu vă puteţi imagina cât de uşor le-a fost copiilor să identifice tipul de inteligenţă care îi avantajează. Irina are 6 ani şi simbolul ei e un căţeluş. Am ridicat-o în braţe ca să poată desena pe foaie pentru că nu ajungea. E foarte probabil ca mama ei să nu ştie că Irinei îi place cel mai mult să danseze şi să vizualizeze lucruri. La fel de probabil e că Irina o să fie cea mai bună la matematică din clasă... deşi ea nu vrea asta.

Mai jos sunt fotografiile picturilor lor (cu degetele si palmele în loc de pensule), pe tema "eu şi lumea":

Avem multe mâini care îi reprezintă pe ei - greu de identificat în mulţime... tinerii pe care nimeni nu îi ia în seamă; avem un ochi pentru că fiecare dintre noi vede lumea cu alţi ochi; avem o lume cu părţi frumoase, (porumbei şi culori luminoase) părţi întunecate şi mai avem o lume a toleranţei unde nu contează ce culoare au copiii, ei se ţin de mână şi se iubesc.

Ce mi-a plăcut foarte tare:

• discuţiile de la Cristina cu Marian, mama, Coca, Laura, Cristina şi Mitică din prima seară
• să îi văd la aceeaşi masă pe 4 dintre cei mai tari profesionişti în materie de educaţie de la noi: Florian Colceag, Marian Staş, Ştefan Vlaston şi Vasile Flueraş
  
• drumul cu Marian şi Răzvan de la Suceava la Humor
• prezentarea şi feedbackul lui Răzvan : "Imi e greu sa pun in cuvinte fericirea in cea mai pura stare pe care am simtit-o la Gura Humorului. Eram putin ratacit in sufletul meu apropo de ceea ce vreau eu sa fac cu viata mea in urmatorii ani, insa experienta de ieri m-a ajutat sa inteleg ca ma pasioneaza educatia in toate formele ei enorm si vreau sa investesc toate energia pe care o am in a contribui cat pot eu la aceasta transformare. Sunt convins ca daca nu as fi venit as fi fost cu mult mai sarac asa ca multumesc!"
• lucrul cu copiii. Fiecare zâmbet al lor m-a răsplătit.
• interactiunea cu Ilie Popescu, un profesionist pe care vreau sa-l cunosc curand
  
• feedbackul Laurei: "A fost o adevarata experienta, chiar daca scurta. Am cunoscut niste oameni minunati, care mediteaza adanc la situatia educatiei si care cer doar sa fie ascultati. Nu stiu in ce masura am reusit sa le indeplinesc asteptarile intr-o singura zi, dar cred ca macar am reusit sa le ofer si alte perspective."
• masa de la Clubul Lions si sentimentul că sunt în altă lume alături de LMT-istii nostri.
• hanul Ancuţei ;), papanaşii şi întâlnirile în fapt de seară...
• discuţiile cu Coca, Laura aka Degeţica şi Răzvan după sesiunile lor de training.
  

Ce nu mi-a plăcut?

• spiritul de echipă şubred uneori al organizatorilor
  
• programul şi faptul că programul meu depindea de alţii
• uşurinţa cu care am fost puşi în faţa unui fapt împlinit

Cumva mulţumirile către organizatori vin prea târziu acum.... Sper doar ca această poveste din jurnalul meu de învăţare să îi ajute pe viitor.

respir... deci traiesc

Buna sa va fie inimioara tuturor!

Am disparut pentru ca ultimele 2-3 saptamani au fost haotice si pline de invatare.
Cronologic vorbind, ar trebui sa scriu despre urmatoarele:

• Scoala de iarna pentru educatia de excelenta de la Gura Humorului, 29 - 3 Feb
• examenul de SCAD (Computer Assisted Design)
• ziua mea, concert Za Duff in Hard Rock Cafe
• ultimul examen de politehnist, ultima nota de trecere -> plec in Olanda
• week-end de rasfat la munte, in doi
• sedintele 4 si 5 de LMT, la Cosbuc

Incep cu leapsa de la Cris, ca am ramas datoare (intre timp am primit si de la Ralu). Am trisat si am pus a 4-a poza din al 4-lea fisier numarat de la sfarsit... pentru ca a 4-a poza din al 4-lea fisier nu era cu mine... :( si chiar nu era de publicat. Acest domnisor e din Armenia, e imbracat in costum national si ne-am intalnit in Norvegia acum fix 2 anisori. http://www.isfit.org/ e link-ul catre festivalul studentesc din Norvegia, cel mai mare de acest tip din Europa.

Trimit leapsa catre Sinziana, pe care probabil n-o sa o mai vad pana plec, catre Anca, LMT-ist de modul #2, catre Ralu Ilie si catre Ruki.