De fapt am încălcat un mare set de reguli:
1. Nu presupune... presupunerile nu ne ajută deloc.
2. Nu considera că mesajele sau Gtalk-ul sau mailul transmit ceea ce vrei tu să transmită sau ceea ce vor persoanele respective să transmită.
Studiul de caz va fi despre acest proces de comunicare între mine şi o foarte bună prietenă. Eu dau un mesaj în care o rog pe ea să îmi dea nişte date. Ea nu apucă să răspundă la mesaj pentru că e la şcoală şi eu presupun că din moment ce am trimis mesajul, ea şi acceptă să mi le dea. Aşa că, în virtutea inerţiei şi de dragul de a rezolva lucrurile repede, vorbesc cu o prietenă comună şi o rog pe ea să mi le dea. WRONG!
Iată conflictul: prietena numărul 1 nu vroia să mi le dea, prietena numărul 2 află în ziua următoare că aceasta e starea de fapt, schimburile de mesaje cu feedback negativ au loc pe mail şi iată cum s-au bulit relaţii construite pe parcursul a 2 - 3 ani.
Din teoria conflictelor ar fi trebuit să ştiu că cel mai uşor e să previi. N-am făcut asta. Tot din teoria conflictelor(sau din teoria bunului simţ) ar fi trebuit să ştiu că atunci când îmi e semnalată o greşeală zic mulţumesc că mi-ai atras atenţia şi îmi pare rău că am greşit. Ce credeţi că am făcut eu? Corect, niciunul din aceste lucruri... adică am escaladat conflictul.
Eu una chiar n-aş vrea să pierd aceste relaţii şi mă gândesc că am învăţat ceva din asta. Teoriile sau sfaturile nu sunt pentru prieteni sau pentru cursanţi; sunt pentru tine, pentru fiecare zi şi pentru fiecare experienţă de comunicare.
Eu şi prietena mea, Alexandra, care între timp mi-a răspuns şi mi-a zis că îmi dă voie să postez acest articolaş, ca să le folosească şi altora.Am reuşit să rezolvăm situaţia, concluzionând că nu există "drăcuşori sau îngeraşi" şi asumându-ne fiecare partea noastră de vină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu