Brussels Forum 2009, sneak preview

O sa spun despre ce e vorba, o sa spun de ce imi place asa de tare ce se intampla aici si o sa las la alegerea voastra daca cititi mai mult sau nu.



Brussels Forum 2009 e o intalnire la nivel inalt a celor mai importanti lideri din domeniile politic, economic si corporate, din America de Nord si Europa organizata de German Marshall Fund. Se vor pune pe masa multe lucruri :) printre care criza financiara, schimbarea conducerii SUA, situatia din Rusia, Afghanistan. Vor fi si sesiuni la care presa nu e invitata despre Asia, Middle East si schimbarea climatica. Astept cu interes sesiunile la care voi putea participa si eu ca "ascultator" si "privitor" neinitiat.



Dintre numele invitatilor si speakerilor amintesc: Jose Manuel Barosso, presedintele Comisiei Europene, Sergey Lavrov, Ministrul de Externe al Rusiei, Javier Solana, secretarul general al Consiliului European, Mircea Geoana.



Imi place pentru ca sunt in mijlocul lucrurilor si pentru o saptamana aud si fac lucruri cu si despre oameni importanti, inteligenti si cu putere de decizie (e posibil ca nu toate calitatile sa fie atribuite unei singure persoane). Imi place pentru ca ii stiu pe oamenii din organizare de la Conferinta de la Bucuresti de pe langa summitul NATO. Aici, lumea te apreciaza pentru ceea ce faci si pentru efortul depus. Astazi l-am cunoscut pe cel mai important sculptor al Belgiei, Olivier Strebelle. Are 82 de ani, e extrem de dragut si de normal si a lucrat 4 ani pentru ultima sa opera, "The Athletes Alley", o sculptura cu lungimea de 105 m si inaltimea de 20 de m. A fost realizata pentru Olimpiada de la Beijing din 2008 si arata uimitor.


Ina ma intreba mai devreme ce am invatat azi. Am invatat ca poti cu usurinta sa gasesti mici bucurii la fiecare pas, chiar si cand faci lucruri obositoare;sau ca fiecare moment depinde de dispozitia ta si de unghiul din care-l privesti. Am avut o conversatie de la adult la adult cu un tip care a lucrat in securitate pentru administratia Bush si care imi povestea ca in doi ani a vizitat 37 de tari si a "invatat" cum sa transmita mesaje pe care oamenii sa le inteleaga. (he says the words, he's sending arrows with the words, but people feel like they received flowers or greetings. :))
E nevoie de exercitiu ca sa faci asta, e nevoie de ceva ani de experienta, dar e clar ca mi-ar placea sa pot sa fac asta. Interactionand cu ei (PhD people, seniors, experimented staff) incep sa imi confirm ca pot sa fac orice vreau, important e sa ma prind ce si sa imi canalizez atentia si actiunile in directia respectiva.

E un sentiment bun! :)

Maastricht, prima vizită în Olanda

eri a fost vineri, 13 și de obicei nu bag în seamă chestii legate de ghinion... Am plecat la 10 de acasă și am ajuns după 7 ore în Maastricht, pe un drum care trebuia să ia maxim 4 ore. :) Li s-a defectat trenul ... și a trebuit să schimb de 4 ori trenul în loc să-l schimb o dată. A fost interesant.

M-am întâlnit cu Alinuța la Utrecht, probabil următorul oraș pe lista mea și am povestit vreo oră.

Maastricht o "conține" pe Ina în momentul ăsta și chiar dacă ar fi un oraș urât... tot aș veni cu plăcere. Din fericire, e un oraș drăguț, cu influențe de la olandezi, germani și belgieni.
Așa arată ziua ... vedere de pe pod și râul Meuse.

Și mai jos vedeți cum arăta aseară... sau cum arată noaptea.
















O căsuță în dulcele stil olandez(deasupra râului :), cu lumânări și flori proaspete pe masă) și o curte interioară extrem de romantică la lumina stelelor.






















Seara a continuat la un curs de salsa (Ina merge din septembrie și e foarte tare) unde am cunoscut niște oameni care se mișcă genial. Partea frumoasă a fost să dansez cu ei, să primesc complimente că învăț repede, că am ritm și că aș putea deveni rapid o expertă :). E clar că o să mai vin. Partea și mai frumoasă a fost să fac legătura cu filmuletul lui Stuart Brown despre JOACA, de pe TED Talks. Instructorul de salsa, sotia lui, prietenii lor, cei care dansează de ani buni de zile, se simt atât de bine pe ring, sunt atât de "jucăuși" în dans, încât până și anii par să îi ocolească. Fără glumă... am aflat că oameni cărora le dădeam 30, maxim 35 de ani, au de fapt 44 sau 46. :)

Ina întreabă ce am învățat, ce am reînvățat și de ce m-am dezvățat: am reînvățat să mă distrez și să mă joc prin dans, am revăzut cât de frumoasă e în mediul ei... și cât de bine mă simt în preajma ei, am învățat noi pași și noi mișcări de salsa.
Cât despre dezvățare, e un proces continuu de când am venit aici: mă dezvăț de starea de bosumflare și de starea de "nu".

Acum plecăm la cumpărături... Wish us luck!... să rămânem cu niște bani. :P

sunt roman?

Intr-o pauza de asamblat am facut testul... cu un click pe pagina lui Doru.

Sunt 64% român.
Testul zice aşa:

Eşti frate cu dracul, iar puntea e viaţa. Ţi-e bine în România că ştii că altundeva nu te-ai descurca. Dacă ţi s-ar da bani, ai şi arbora un steag de ziua naţională. Când vorbeşti cu străinii devii şi mai patriot decât de obicei şi începi să le spui despre Brâncuşi şi Duckadam chiar dacă nu-ţi place nici pictura, nici handbalul. Nu asculţi manele, dar după ce te îmbeţi, parcă merg. Îţi place să-i corectezi pe alţii când greşesc. Şpaga e prietena ta bună. (51 - 70 de puncte)

Fă şi tu testul aici.

Chiar ma simt legata de tarisoara noastra. :-) Cu atat mai mult cu cat de cand sunt aici imi dau seama ca nu prea e pe harta lumii. Ar trebui sa o pozitionam cumva. cum am scos Romania pe gura... cum lumea incepe sa se uite in alta parte sau sa caste a plictis.

leapşa de la Paul, 18 feb

Ca să vedeţi cât de mult timp am avut luna trecută să citesc pe net.... o să spun că am văzut după 2 săptămâni că Paul s-a gândit la mine. Eu n-am jucat niciodată leapşa când eram mică... şi cred că îmi place varianta asta... acum că sunt mai măricică. :)

Sunt: o domnişoară care învaţă să fie ea însăşi în fiecare zi.
Aş vrea: multe, dar o să scriu ce îmi urează bunica de fiecare dată: "minte multă, sănătate şi un dram de năroc (noroc)".
Păstrez: vederi din locurile în care am fost, poze cu oamenii de care mi-e dor, cadouri mici primite de la aceiaşi oameni, cercei desperecheaţi ;)
Mi-aş fi dorit: să mă nasc băiat (până prin clasa a VIII-a), să fac balet sau dansuri şi să am talent la desen.
Nu îmi plac: prostia omenească, atitudinea de "aştept să cadă drobul de sare" sau "pică pară-mălăiaţă" şi tendinţa românilor de a te trage de tricou sau de picior când ai tendinţa să te ridici.
Mă tem: de singurătate.
Aud: colegele din camera vecină care vorbesc în chineză şi au tonalităţi diferite pentru fiecare literă :(.
Îmi pare rău: când lucrurile nu ies cum mi-aş fi dorit, când rănesc involuntar oameni la care ţin.
Îmi plac / place: familia mea, cărţile, ski-ul, apa, muntele, oamenii din Club LMT, olandezii, oamenii care învaţă şi îşi doresc să înveţe, CROS-iştii
Nu sunt: perfectă şi nici nu vreau să fiu.
Dansez: oriunde şi orice şi oricât; aş vrea să ştiu tango, mai mult dans oriental şi sud-american.
Cânt: cu Dora :), în tabere, de Crăciun colinde.
Niciodată: e un cuvânt pe care am învăţat să nu-l spun. Ultima lecţie am primit-o de la Cosmin şi Ina.... :)
Rar: stau de dragul de a sta. de obicei mă odihnesc când sistemul meu imunitar e praf şi nu prea pot să mă ridic din pat.

Plâng: de ciudă când văd că celălalt nu se prinde sau când nu pot să fac nimic; când am momente de oboseală cruntă şi mă prind că sunt singură.
Nu sunt întotdeauna: "urmăritoarea propriilor sfaturi".
Nu îmi place de mine: când mă leg de oameni care nu merită, când mă bosumflu fără motiv şi când nu reuşesc să mă "dez-bosumflu" singură.
Sunt confuză: când mă gândesc la ce va fi şi la cum ar trebui să arate viaţa mea.
Ar trebui: să mănânc la ore fixe, să alerg mai mult, să îmi fac timp să mă întâlnesc cu prietenii, să am grijă de corpul meu şi să citesc mai mult.

Sunt curioasă cum o să arate răspunsurile peste un an sau doi.

Leapşa către CROS (sunt curioasă cine o să scrie pentru organizaţie :) ) si către Anca.

oameni care zâmbesc pe stradă

:-) probabil m-am mai plâns că în Bucureşti lumea e posomorâtă şi în autobuz şi pe stradă lumea are colţurile gurii în jos. Ei... aici lumea zâmbeşte!!! Fie că zâmbeşte la soare, la stele sau îmi zâmbeşte mie, o necunoscută din România, accentul e pe zâmbet. Şi la ei e criză; nici la ei studenţii nu au Lamborghini şi nu mănâncă la "caru cu bere"... şi cu toate astea zâmbesc, spun "mulţumesc" şi "cu plăcere" chiar şi atunci când nu e nevoie şi ... te ajută pe stradă. În România, m-a ajutat cineva pe stradă în Cluj. :D şi cam atât.

Am decis să zâmbesc şi eu. Şi acasă zâmbeam sau râdeam cu motiv; vreau să mă dezvăţ de "motive" şi vreau să învăţ să zâmbesc tot timpul. glimlachen e verbul în olandeză. Ik wil meer glimlachen! and Ik wil Netherlandse te leren.

Nu pot să fac poze... dar o să pun câteva de pe net. Într-una din seri am plecat de nebună cu bicicleta în centru... pentru că vroiam să simt că aparţin locului.

Iată cum arată centrul noaptea...

Azi am fost în piaţă... Piaţa lor nu seamănă deloc cu piaţa noastră :) : "ţăranii" sunt mândri de ce produc, grădinarii sunt mândri de florile lor, "orăşenii" cumpără cele mai bune lucruşoare de la piaţă, nu de la supermarket. Am văzut trăsură cu cai, am auzit muzică tradiţională şi am petrecut o sâmbătă de poveste... tot singură şi tot in Groningen.


Tot ziens!

Groningen, day 4

Astă-seară am primit complimente :-) Am întâlnit mai multe persoane... şi un tip a rămas mut când i-am zis că sunt de 4 zile în Groningen. El e aici de 2 ani şi a zis că în primele 3 luni nu ieşea din casă.
M-am simţit super bine.

Azi am aflat că cei de la AT&T şi cei de la Intel au sintaxă de assembler total diferită. Atât de diferită încât unii au registrul destinaţie în partea dreaptă şi ceilalţi în stânga. ceea ce nu e extrem de îmbucurător pentru programul meu cu funcţii scrise în ambele sintaxe. multe funcţii....

Apoi am vorbit cu colegii de birou despre comunism... pentru că am împărţit mărţisoare şi unul dintre ei zicea că e un obicei comunist. La un moment dat m-am enervat şi l-am întrebat cum de ştie atât de multe, ironic; mi-a răspuns ca avea 11 ani şi se uita la televizor. Am izbucnit în râs şi m-am simţit răzbunată.

Am fost la supermarket (Albert Heijn) şi am cumpărat chestii bio(biologisch). Înainte să plec Constantin m-a somat să îi aduc prăjiturele cu unt şi mi-a făcut poftă... aşa că astă-seară am mâncat prajiturele cu unt după doi ani. :)

Cea mai faină parte a zilei a fost întâlnirea de seara, cu grupul de couchsurferi din Groningen. http://www.couchsurfing.org/ e site-ul pe care poţi găsi "o canapea" sau un loc de dormit, oriunde în lume, gratis. Există grupuri de couchsurferi în diferite oraşe sau în diferite ţări. În Groningen se întâlnesc în prima vineri a fiecărei luni şi eu am picat "total din pom" la această întâlnire care mi-a plăcut extrem de mult. Am fost olandezi, germani, tailandezi, bolivieni, italieni şi români la aceeaşi masă. A fost incredibil. La un moment dat se vorbea engleză, spaniolă şi germană în diferite colţuri ale mesei.

Şi apoi am mers în Irish Pub... şi am descoperit că pe 17 martie, de ziua Sf. Patrick, trebuie neapărat să fii într-un Irish Pub... pentru că e exploziv.

Am îngheţat pe drumul spre casă şi am făcut, per total, 40 - 45 de minute cu bicicleta, azi.

:D

Groningen, day 2

Ar trebui să am mai mult timp liber aici... şi în ideea asta, ar trebui să scriu mai des. O să vedem dacă îmi iese.

Sunt în acest oraş minunat, Groningen, de 2 zile(de fapt o zi şi jumătate) şi pot să mă laud cu faptul că am deja bicicletă, hartă şi ştiu de unde să îmi iau mâncare. ;)

Am stat la universitate 7 ore... am aflat că acesta îmi va fi programul în următoarele 4 luni :-) ... şi că pot să merg la înot, climbing şi ce mai vreau eu, la centrul de sport al universităţii.

Apoi mi-am luat bicicleta şi am vizitat centrul oraşului, noaptea, am încercat să citesc în olandeză plăcuţa pentru turişti de la primărie. so... stadhuis = raadhuis = primărie, şi wijn huis = pivnita. se pare că primăria avea şi o pivniţă la un moment dat. Când o să avansez cu neerlandeza o să fiu în stare să dau mai multe detalii.

Cel mai tare moment al zilei: am văzut o pereche (domnişor şi domnişoară) întâlnindu-se pe bicicletă. Să explic: ea îl aştepta pe el... l-a văzut venind (el venea cu bicicleta regulamentar) şi s-a urcat şi ea pe bicicletă. S-au întâlnit... s-au pupat din priviri şi au plecat mai departe pălăvrăgind. Mi s-a părut extrem de dulce toată faza. ... Am uitat să spun că ea avea fustiţă şi un palton roşu.

Cel mai aiurea moment al zilei: a trebuit să îi explic profului că faptul că am note mici la Poli nu înseamnă că-s "neinteligentă". Trebuie să şi demonstrez asta în curând. :P