LMT, Cosbuc, intalnirea 2

Astăzi a fost o zi minunată, de la început şi până acum. O să spun cum a fost ieri şi o să spun de ce a fost azi minunat.

Sunt răcită de vreo săptămână şi toate lucrurile de pe planetă s-au strâns în săptămâna asta: picior bulit, acte de rezolvat (în Polithenică şi ASE), examen, profi care habar n-au ce înseamnă notare... etc. Azi... m-am trezit de dimineaţă şi am râs la soare ca să apară... bineînţeles că a continuat să plouă.

Am alergat magnific după 133 (autobuz plin de oameni care te duce de la Romană la Foişorul de Foc) pentru că în contractul "pisicologic" cu cei 20 de tineri din Coşbuc scria că o să apar la fix. Am apărut la 10.25 trecute fix şi eram alergată, răcită, transpirată şi surâzătoare.

• Ce am învăţat? Că traficul din Bucureşti trebuie luat în calcul.

• Ce o să fac? O să plec cu cel puţin o oră înainte de-acasă.

Ne-am amintit ce am discutat/ce am făcut la şedinţa trecută şi se pare că multe lucruri au rămas în mintea lor. Apoi am vorbit despre procesul de comunicare (emiţător, receptor, mesaj, limbaj) şi mi-am dat seama că ştiu teoria. De fapt, oricine a făcut clasa 9-a în ultimii 5 ani ştie teoria.
Întrebarea e dacă o aplicăm? Ne gândim oare că Y nu a înţeles mesajul transmis de noi pentru că noi n-am transmis bine mesajul? Sau pentru că n-am folosit cuvinte pe înţelesul lui?

Am vorbit despre feedback şi Irina şi Ioana au fost cele care au explicat. Ele zic că sunt unite printr-un cordon ombilical :) şi adevărul este că se completează foarte bine. Feedback pe româneşte poate să fie "a da înapoi", adică a îl asigura pe emiţător că ai înţeles mesajul sau a îi spune ce ţi-a plăcut, ce te-a deranjat, ce poate face mai bine data viitoare. Acest feedback / acest "dat înapoi" nu e legat de persoana respectivă, ci de lucrurile sau spusele ei.

• Ce am aflat? Am aflat că ştiau de feedback de la orele de engleză.

• Ce voi face? Îi voi provoca să facă practică şi să îmi ofere mie feedback sau să se gândească la cum le-ar oferi feedback părinţilor sau profesorilor.
  

Mi-a plăcut foarte tare şi "exerciţiul orb" (stat spate în spate şi desenat pe baza indicaţiilor) pentru că aveau regulile jocului dinainte: ştiau că e vorba de felul cum transmit mesajul, de feedback, de pus întrebări. O parte dintre ei au ţinut cont de reguli. Alţii nu.

• Ce am învăţat? Că e greu să îi aduci înapoi din starea de joc :)
• Ce voi face? O să propun regula cu bătaia din palme pe care am folosit-o azi.

Ultimul joc a fost de comunicare non-verbală: pământeni şi extratereştrii. A fost prima mea grupă care l-a jucat corect. :-)(e a patra grupă de modul 2), adică pământenii au cerut mâncare, extratereştrii au înţeles şi le-au răspuns în limbajul lor unde trebuie să meargă să găsească mâncarea. Pământenii n-au înţeles ... şi s-au supărat. Hai să ne gândim câte neînţelegeri de tipul acesta nu există pe planeta noastră... unele care iscă războaie.

• Ce voi face în continuare? O să le spun celor 20 de tineri minunaţi să aplice tot ce învăţăm până când se plictisesc de atâta cicăleală şi vor face asta ca să scape de mine. Încetul cu încetul le va intra în sistem şi vor asculta mai mult, vor transmite mesaje scurte şi la obiect, vor învăţa să observe neînţelegeri în comunicare, vor uita să se supere din cauza lor.
  

So... până marţi... rugăm acţiune!