pentru mama

Ideea acestui blog a încolţit în mintea mea dintr-un singur motiv: acela de a păstra relaţia cu mama şi de a o face mai frumoasă. N-am zis asta la multă lume pentru că mă aştept să înceapă să râdă în secunda 2, dar o să o scriu aici.

M-am gândit că la un moment dat mama va începe să intre pe internet şi va citi această adunătură de gânduri, gânduri pe care nu pot întotdeauna să i le transmit la telefon şi va şti lucruri despre mine, va înţelege ce fac, de ce fac şi pentru cine.

M-am mai gândit că va dura un an până când ea va începe efectiv să citească. :-) Astăzi mi-a zis că a citit mesajul meu despre steluţe şi că încearcă să-l convingă şi pe tata să citească.

Mama e în poza alăturată împreună cu grupa ei de la seminarul de la Cheile Grădiştei. Eu am încălcat toate legile firii luând-o pe mama în tabără cu mine şi ea a încălcat toate regulile casei, venind cu mine în prag de sărbători. A înţeles de ce îmi plac atât de tare oamenii pe care îi întâlnesc în discuţia despre educaţie adevărată, a înţeles de ce lupt pentru asta şi de ce cred că lumea poate fi un loc mai bun.

De foarte multe ori mă întreb cum a reuşit mama să mă facă omul care sunt acum. Începând cu clasa a V-a am fost la cel puţin 100 de km depărtare de ea şi cu toate astea putea să exercite cea mai mare forţă asupra voinţei mele. Nici măcar nu era nevoie să ridice tonul.

Ştiu că ştie cât de mult o apreciez pentru asta, dar o să şi scriu. Poate la un moment dat o să îmi fie uşor să îi spun. O mai admir pentru uşurinţa cu care îi învaţă pe alţii şi pentru naturaleţea cu care învaţă de la alţii, inclusiv de la mine. Şi pentru multe alte lucruri. :D

Am învăţat de la seminar că trebuie să facem lucruri cu părinţii noştri şi că trebuie să îi introducem uşor, uşor în lumea noastră. Altfel, rămân speriaţi şi îi pierdem. Şi senzaţia e la fel de viscerală ca atunci când eram mici şi ne pierdeam pe plajă.

Mulţumesc mama!