lecţii de România

M-am obişnuit repede cu atmosfera din România. De fiecare dată când mă întorc de departe, schimbată şi cu aere de "străinătăţuri"(cum zice bunica), iau o baie de realitate românească la Novaci. Şi mă prind că există un singur bancomat, 3000 de carduri şi niciun magazin care să le accepte, îmi amintesc că acolo timpul se opreşte în loc şi o săptămână pare că se lungeşte la 2. Şi îmi revin încet-încet. Deocamdată îmi păstrez calmul şi relaxarea cucerite cu greu în Olanda.

Bucureşti, căldură mare... şi agitaţie. Îmi revăd prietenii şi observ detaşat cum vechea mea lume se dărâmă în jurul meu. Cei mai mici pleacă la facultate în Anglia, cei mai mari au proiecte şi o viaţă diferită de a mea. Unii îşi fac firmă şi peste câţiva ani ar putea să-mi dea o slujbă(bine plătită) şi alţii lucrează încet, dar sigur, şi îşi ating obiectivele. Eu ce fac? Paul zice că Olanda mi-ar oferi o altă atmosferă. Corect, dar eu vreau să fiu aici, să îmi folosesc energia bine şi spre mai bine, aici. Se poate?

Lecţiile învăţate:
- "cu răbdarea treci marea" ;)
- "leneşul mai mult aleargă, scumpul mai mult păgubeşte"
- "cine poate, oase roade, cine nu, moare de foame!"
- " 'ăl de-mi place, n-am ce-i face, 'ăl de stă, nu mi se dă!"

Ultimele două sunt de la bunica. Ea e extrem de convinsă că toate problemele mele s-ar rezolva dacă m-aş mărita. E atât de diferită perspectiva asupra vieţii în Bucureşti faţă de la mine acasă, încât simt că cele două locuri sunt în ţări diferite - câteodată.