sau... Roma, oraşul trecutului nostru. Primul lucru pe care l-am văzut, alergând între două staţii de autobuz, a fost columna lui Traian. Era acolo... înaltă, nu atât de înaltă pe cât mi-am imaginat-o, şi având pe ea "poze" din războaiele lui Traian cu dacii. Spre dezamăgirea mea, n-am descoperit niciun dac pe columnă. N-a coborât niciun badea Cârţan să mă salute. Erau doar romani ferchezuiţi, făcând poduri, pe cai, luptându-se. Şi asta a fost o senzaţie care m-a urmărit permanent la Roma: romanii(italienii) nu vor să ştie de noi, nu vor să îşi amintească de legături vechi de milenii. Ei ştiu că românii sunt peste tot, că fură, că-s violenţi, că au un nivel de cultură foarte scăzut şi că nu vor să se integreze. Aaaa... şi că sunt rasişti împotriva propriilor semeni. Asta m-a lovit mai rău decât o săgeată otrăvită. Ştiţi de ce? Pentru că m-am prins că în trei zile de stat la Roma n-am vorbit nici măcar o secundă româneşte pe stradă, n-am legat nicio conversaţie cu vreun român.
Aici aş putea filozofa şi aş putea spune că nu mă identific cu acei români, nu mă identific cu gloata din avion care s-a ridicat de pe scaune cu o secundă după aterizare, în privirile consternate ale echipajului care ştia că vor sta 10 minute în picioare cu bagajele în mână. Nu mă identific cu cerşetorii sau violatorii, sau vânzătorii de flori care te hărţuiesc în piaţă. Şi cu cine mă identific atunci? Cine formează majoritatea românilor? Prietenii mei care merg cu burse în străinătate? Cei cu care mă întâlnesc zâmbind în Cărtureşti, pe Motoare sau la teatru? Din păcate, nu. Concluzia e că sunt o rasistă şi aş vrea să nu fiu. Aş vrea să pot să spun cu mândrie că sunt româncă în orice colţ al lumii m-aş duce. Dacă vreau să ajut România în vreun fel, va trebui să îmi introduc în sistem informaţia: "Cei mulţi sunt aşa. Cei mulţi sunt cei cu care nu te înţelegi, deşi vorbiţi aceeaşi limbă. Pe ei trebuie să îi convingi să se schimbe, deşi nu vor. Pe ei vrei tu să-i ajuţi, deşi ei nu cred că au nevoie de ajutor." şi va trebui să lucrez cu această informaţie.
Vorbeam cu Tommy(olandezul zburător) azi. Mi-a zis: "from the highest mountain you can throw rocks the farthest", încercând să mă convingă că pot ajuta România mai mult dintr-un loc unde am "the highest from everything"(cel mai înalt nivel economic, cel mai înalt nivel de educaţie, cel mai bun sistem politic, etc). Unde-i locul ăsta? Şi de ce lumea de acolo ar da doi bani pe România, pe situaţia de aici şi pe educaţia din România? Îi dau dreptate când zice că mă lupt aici pentru lucruri care sunt de bază şi sunt dreptul meu şi m-aş bucura să pot "câştiga" discuţiile astea cu el. Acum n-am niciun argument în favoarea mea. Pot doar să spun cu un zâmbet amar ..."româncele sunt frumoase". :(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu