a cere si a intreba...

Ieri si azi am invatat multe lucruri, dar cea mai importanta reusita a fost reinvatarea unei reguli simple: "trebuie sa ceri daca vrei sa primesti".

Acum o luna si ceva am vizitat o familie romaneasca aici in Groningen. Sotia e pianista si profesoara de pian pentru cei mici. Toata adolescenta mea a fost bantuita de faptul ca n-am avut unde sa iau lectii de pian sau de balet si mi-am promis ca atunci cand o sa am un bebelus sau o bebelusa o sa invat cot la cot cu el(ea) sa cant la pian. Cu baletul am renuntat... :) Si povestindu-i doamnei aceste vise, imi zice ca pot sa merg pe la ea sa invat de pe acum.

Mama zice ca "Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si in sac!", zicala care se aplica si in cazul de fata. Urmatorul pas pe care trebuia sa-l fac era sa stabilesc o intalnire. Lucru pe care nu l-am facut, lasand sa treaca o luna pretioasa, din teama de a deranja sau de a fi refuzata. Intr-un final profesoara de pian imi scrie sa ma intrebe daca mai vreau... :( Morala povestii e ca trebuie sa intrebi sau sa ceri, daca vrei sa primesti. Nimeni nu va raspunde unei intrebari nerostite.

Si ca sa demonstrez ca am reinvatat... azi am intrebat la facultate daca pot sa repet la pianul din camera de conferinte. Ghici ce? Pot sa fac asta, atunci cand camera nu e folosita.

Acum nu prea mai conteaza ca o sa invat doar "Melc, melc, codobelc!" sau "Ceata lui Pitigoi", important e ca am reinvatat sa cer politicos lucrurile pe care le doresc.
La finalul lectiilor o sa va spun daca trebuia sa devin pianista... :P