iz de secol XVII...

Am primit un vizitator adorabil din România weekendul acesta şi, bineînţeles, m-am mai plimbat un pic şi cu el. Şi regula lui a fost clară: "vedem lucruri pe care tu nu le-ai văzut deja".

Zis şi făcut: 3 zile, 3 destinaţii diferite, 3 teme diferite.

Hortus Haren
Grădina botanică din Haren e cea mai mare din Olanda, are plante din toate zonele lumii, are grădini tematice şi se întinde pe 20 de hectare. Şi... legătura cu secolul XVII este că totul a început în 1626, cu visul unui farmacist de a avea o grădină cu plante din toate călătoriile lui. Acelaşi farmacist, Henricus Munting, a devenit primul profesor de botanică din Olanda, la vârsta de 71 de ani. Grădina nu e numai superbă, are în spate şi povestea unui om impresionant... aşa că pe mine m-a cucerit.
Deşi ziua a început cu ploaie, plonjonul meu de pe biclă în faţa unui autobuz şi câteva vânătăi, a continuat cu soare şi uimire în grădina botanică şi pe drumul către Haren. Cam aşa arată casele în zona rezidenţială a Groningenului.

Menkemaborg

A doua zi a fost dedicată unui conac. Conac e borg în neerlandeză aşa că Menkemaborg înseamnă conacul familiei Menkema. Fotografia din avion e de pe site-ul oficial, dar vă promit că aşa arată şi în realitate. De când am intrat pe poartă şi până am ieşit m-am simţit într-un film şi parcă îmi lipsea trăsura şi crinolina.
Există informaţii despre casă încă din secolul XIV şi se ştie că a aparţinut familie Menkema. În 1700 a fost însă cumpărată de familia Alberda şi i s-a dat forma actuală. Ultimul rezident a murit în 1902 şi familia a donat casa Muzeului din Groningen. Am văzut păpuşi de pe vremea respectivă, joc de şah cu piese sculptate, colecţia privată de tunuri în miniatură a unuia dintre domni... am văzut până şi colţul din bucătărie destinat copiilor, cu vase în miniatură ca ei să se poată juca. Asemenea muzee aş putea vedea dimineaţa, la prânz şi seara şi nu m-aş plictisi. Am aflat că la 1700 casa era dotată cu 2 toalete. În acelaşi timp, palatul de la Versailles nu avea niciuna. :)

Ameland

Ameland e a 4-a insulă locuită a Olandei (de la Vest la Est) şi referinţe despre ea datează din secolul VIII. A fost inclusă sub patrimoniul Ţărilor de Jos abia în 1803.
Are în jur de 27 de km de la vest la est şi aproape 3 de la nord la sud. Remarcabilă e diferenţa între peisajul din nord şi peisajul din sudul insulei. La nord este Marea Nordului cu plaje şi dune, iar la sud, un alt tip de mare (vara, în timpul refluxului nivelul apei e atât de scăzut încât poţi să faci excursii pe jos între insule). Există şi concursuri de aşa ceva. Se numeşte Waddelopen, Mudwalking sau mers prin noroi, pe româneşte.
Casele tradiţionale aparţin "comandorilor", căpitanii vaselor cu care se vânau balene. Cea mai veche datează din 1651... şi asta se ştie pentru că frontonul caselor are anul scris cu mici ancore.

Nu se prea poate face baie în Marea Nordului pentru că în iunie îţi cam îngheaţă picioruşele, dar faţa şi mâinile se înroşesc fără probleme, aşa că data viitoare o să îmi iau cremă cu factor de protecţie.

Vă salută răcuşorul de serviciu, călător în secolul XVII!