Acum o jumătate de oră am ajuns acasă de la un concert. Un concert de harpă cu Lavinia Meijer. Are 26 de ani şi a început să cânte la 9 ani... e deja recunoscută pe plan internaţional şi a cântat în mai toate clădirile faimoase (Concert Gebouw - Amsterdam, Carnegie Hall - New York) din lume.
La întoarcere, eu şi prietena mea aveam un zâmbet larg pe faţă şi povesteam despre cum am vrea să păstrăm momentul ăsta de fericire deplină în inimile şi minţile noastre pentru cât mai multă vreme.
Sâmbăta a început ca oricare alta... cu program de scris la teză, mers la piaţă, făcut curat. Apoi a venit Scarlett şi am făcut împreună supă cremă de morcovi (cu suc de portocale şi un pic de smântână, sic!). Ne-am gătit şi am purces la drum. Concertul a fost în bisericuţa din Fransum, un sătuc care are cel mult 20 - 30 de ferme răsfirate, la nord de Groningen(mi-ar plăcea să văd asemenea manifestări şi în bisericile noastre). Deci, am mers pe bicicletă o oră cu un canal în stânga şi o mare de verde în dreapta, mare presărată cu văcuţe din când în când. Cer clar, vânt răcoros şi discuţie veselă...
Am ajuns şi am realizat că noi avem 20 de ani şi restul participanţilor au mai mult de 50. N-a contat foarte mult pentru că atmosfera a armonizat frecvenţele tuturor pe aceeaşi vârstă, vârsta muzicii. Nu sunt un cunoscător de muzică clasică... nu prea sunt nici vorbitor de neerlandeză, dar protagonista a reuşit să meargă dincolo de toate astea şi să mă facă să o iubesc de la primele cuvinte. Şi a reuşit să facă asta cu toată sala. După prima suită de cântece avea sufletele noastre pe tavă. Cum a reuşit? Ne-a explicat muzica ei, ne-a spus câte ceva despre fiecare compozitor, ne-a dat cheia titlului şi apoi a început să cânte. Au fost piese clasice, piese de jazz, piese în colaborare cu un rapper, am "simţit" muzica şi am făcut conexiuni cu mintea mea pe care o credeam "afonă". A fost incredibil!!!
Cel mai mult mi-au plăcut 2 lucruşoare: filmuleţul realizat de ea la fabrica de harpe din Chicago, fabrica de la care şi-a cumpărat propria harpă şi... "Mosquitos massacre". "Masacrul ţânţarilor" e o piesă în care sunetele harpei imită un ţânţar, iar solista joacă rolului persoanei enervate de ţânţar. Şi harpa, solista şi sala conspiră împotriva ţânţarului... şi îl elimină într-un final fericit. Totul a fost atât de viu şi minunat(am primit prăjiturele de casă şi ceai la pauză) încât mi-e teamă că nu pot să pun în cuvinte toate senzaţiile.
La întoarcere soarele era la apus aşa că spectacolul culorilor cerului întregeşte tabloul. Pot să spun că am încheiat seara cu un bol de îngheţată cu cireşe şi struguri... şi acum o să mă duc la somn ştiind că vreau să împărtăşesc asemenea momente cu mulţi dintre voi.
imi place de tine, ca mereu gasesti ceva interesant de facut...tine-o tot asa si sa nu uiti sa faci poze si sa le trimiti :) puuup
RăspundețiȘtergere