sportul meu preferat ...

...este, de marţi încoace... snorkelling. Aşa se numeşte tubul de respirat(snorkel) folosit în scufundări libere şi noi n-avem un singur cuvânt, dar olandezii au... şi l-au împrumutat şi englezilor.

Nu sunt o mare înotătoare şi până acum vreo doi anişori îmi era frică să mă bag cu capul sub apă. Îi mulţumesc unui anumit cineva că m-a lecuit şi m-a învăţat să fac pluta şi să înot pe spate. A încercat el (săracul) să mă înveţe să mă şi scufund, dar inevitabil fundul meu rămânea la suprafaţă şi atunci am tras concluzia că e prea mare şi m-am lăsat păgubaşă. :)

De când am aflat că aici am bazin olimpic la dispoziţie şi că pot să merg în fiecare zi să înot... am zis că asta e şansa mea şi am încercat cu stoicism să învăţ bras (mai profesionist decât brotăcelul pe care îl făceam înainte), să mă scufund şi să mă învârt în apă. Ştiu că sunt ţeluri de copil de 10 ani de la Trotuş... dar pot fi şi ţeluri de copil de 23 de ani de la Gilort, nu?
Acum reuşesc să înot sub apă şi să mă învârt în apă... iar marţi am reuşit să mă scufund la 2m 60... cu ajutorul labelor, măştii şi a tubului de respirat.

Zic că scufundările sunt pe cale să devină sportul meu preferat pentru că iubesc apa, dintotdeauna mi-am dorit să înot ca un peştişor şi să pot să văd vietăţi marine la ele acasă. Iar senzaţia e minunată, chiar dacă tot ce am făcut eu a fost în piscină.

În poză nu sunt eu, dar promit că voi avea multe poze de tipul ăsta, în mările şi oceanele lumii! :P

facultate, Groningen, curs...

Am fost azi la un curs!!! Si mi-a placut. Si am inteles. Trebuie sa ma laud un pic si sa spun ca 2 ore am ascultat fizica predata in olandeza. Mai trebuie sa spun ca majoritatea lucrurilor predate au fost la nivel de clasa a 10-a de fizica, un pic de ciocniri, un pic de termodinamica.

Ca sa incadram lucrurile in peisaj o sa spun ca eram aici(aveti harta Groningen-ului, iar in Zernike sunt cele mai multe dintre cladiri; Faculty of Mathematics and Natural Sciences, Physics, Chemistry and Industrial Engineering e cea in care s-a petrecut scena). O grupa de 20 de studenti, 3 fete :) , anul I, cursul de "kinetics". Am aflat ca au pe an 4 module, 3 cursuri per modul. Acest modul are "kinetics"(fizica despre energie si miscare) si biochimie.

Sunt doar 4 ore pe zi la scoala(2 ore curs, 2 ore tutorat despre acelasi curs). Informatie proaspata, exercitii si aplicatii care sa le explice cursul. O zi fizica, ziua urmatoare biochimie. 2 luni au aceste cursuri si apoi 3 saptamani au laborator cu experimente pe baza a ceea ce au invatat.

Pentru aceia dintre voi care au prins un curs de fizica sau un curs de electrotehnica la Poli, zicerea mea de "bine" n-o sa fie surprinzatoare. Lucrurile la noi arata cam asa: 3 ore de curs, 2 ore de seminar, 2 ore de laborator. Laboratorul are x lucrari, pe care laborantii le stiu pe de rost si care incep inainte ca notiunile teoretice de la curs sa aiba vreo logica in capul nostru. Seminarul are de obicei un seminarist care nu face legatura intre curs si seminar... si la final, inainte de examen trebuie sa pui cap la cap toate informatiile, daca poti. Daca nu poti singur, le ceri ajutorul colegilor de "chin" din cantina.

Alex, profesorul de azi, e relaxat, zambitor, incepe cu un filmulet al moleculelor de gaz care se ciocnesc unele cu altele si fac schimb de energie. Are PhD in chimie si face simulari de dinamica moleculara de vreo 10 anisori. Si pe langa faptul ca are stofa de prof, s-a PREGATIT! L-am vazut cu ochisorii mei pregatind cursul inainte cu o luna, nu inainte cu 10 ani. :D Apoi incepe sa explice filmuletul... De ce avem nevoie pentru ca moleculele de gaz ca sa se ciocneasca? Avem nevoie de miscare... Aaa si daca se misca... ce fac? Se ciocnesc de peretele vasului. Ce e aia o ciocnire? Si pac, vectori, ciocnire elastica, viteze. Totul frumos, cursiv, elegant.

Ajungem la partea cu integrale, "complicate" (alea pe care Flondor presupunea ca le stii din liceu), proful se opreste, rade... isi ia notitele si copiaza direct rezultatul. Eu raman tablou, pentru ca ma asteptam sa scoata sinus, cosinus, e la x... tot arsenalul. NUUUU! Ei au voie cu foaia de formule la examen si trebuie sa stie sa le foloseasca. E atat de simplu!

Noi de ce nu putem? De ce nu putem sa le corelam? Sa punem matematicile inainte de fizici? Sa facem fizica mai intai teoretic si apoi practic... si sa ni se spuna ca toate lucrusoarele pe care noi le invatam sunt acolo cu un scop? Derivatele fac asta, integralele asta... etc?

Sper din tot sufletul sa putem, la un moment dat.

Brussels Forum 2009, as seen by me

Brussels Forum 2009 a "umplut" o intreaga saptamana din viata mea. Cuvantul nu e prea dragut, dar sensul lui se aplica: o saptamana intreaga petrecuta in acelasi hotel (de 5 stele) din centrul orasului, cu aceiasi oameni, cu aceleasi reguli si cu nenumarate mici victorii si satisfactii pentru mine si colegii mei, o saptamana plina.

Cel mai acut am resimtit nevoia sa stau si sa scriu in ultimele 3 zile (zilele efective de conferinta). Marian ne spunea mereu ca dupa "timpul trairii", e nevoie de un "timp al marturisirii" si de data asta am simtit constant nevoia sa stau, sa ma gandesc la tot ce am facut, vazut, auzit, ca sa pot sa internalizez cat mai mult si sa pot sa iau cu mine cat mai mult.

Am facut parte din echipa de voluntari alaturi de alti 12 tineri de nationalitati diferite(vorbesc din Germania, SUA, China, Belgia, Olanda, Canada, Franta, Bulgaria si Romania), deci schimbul de idei si valori a fost foarte intens.
Ii cunosteam pe o parte din angajatii GMF de la Bucuresti si acum i-am cunoscut si pe cei mai noi dintre ei. Am vazut cum functioneaza cateva organizatii pana acum si trebuie sa recunosc ca GMF e printre putinele care imi plac: stilul de lucru e fara presiuni, faci lucrurile pentru ca vrei sa le faci, esti ajutat daca ai probleme si apreciat pentru ceea ce faci.

Multi dintre ei erau la a 3-a sau a 4-a organizare a unui astfel de eveniment, ca sa nu mai vorbesc de cei care se ocupa efectiv de asa ceva (Bain si Paige cred ca au sute de astfel de evenimente la activ). Vorbeam cu Paige despre asta si il intrebam ce a invatat el din organizarea BF2009. Raspunsul a fost extrem de natural: mi-a zis ca pe plan profesional putea sa faca tot ce a facut cu ochii inchisi, iar pe plan personal a realizat ca o saptamana nu e de ajuns ca oamenii sa interactioneze suficient. Vineri, inainte de conferinta, a simtit ca nu toata lumea "a cuplat". Pentru el, sunt importanti oamenii care fac parte din proces, cat de mult poate transmite din experienta lui si cat de "usor" ii poate face sa interactioneze intre ei. Observati ca nu vorbesc de bani, cariera sau excelenta pe plan profesional; daca indeplinesti prima conditie, vin si astea.

Am mai reinvatat ceva - despre putere. "Puterea nu se da, se ia", adica, in termeni de putere, nu conteaza daca cineva te pune intr-o anumita pozitie. Conteaza cum le arati celorlalti ca iti meriti pozitia. Si se pare ca eu si Ina ne-am descurcat minunat (instinctiv) de data asta. Primul lucrusor pe care l-au observat Bain si Paige a fost ca in prima zi in care am ajuns, ne-am stabilit punctul de lucru in camera lor(Headquarters). Exista "lupte interne" in organizatie pentru un loc acolo si nu oricine il primeste. Noi ne-am pus efectiv acolo, fara sa ne facem probleme ca nu l-am merita. Asta inseamna ca putem, problema se pune cand vrei sa controlezi tipul asta de putere, intensitatea ei... si alte cateva chestiute.

Ar putea sa existe voci care sa intrebe: "cine te crezi?", "ti-au murit laudatorii?"... iar raspunsul e: sunt un personaj care e atat de convins ca poate, vrea sa invete si sa devina mai bun, incat la un moment dat va reusi.Micile victorii din saptamana asta sunt legate de acest fapt: mi s-a reconfirmat ca pot, ca ar fi o mare pierdere sa ma abat de la drumul meu, oricare ar fi el.O alta mica-mare victorie e faptul am participat "pe viu" la o dezbatere BBC despre "ordinea lumii".
BBC World Debate - "Shared Destiny": How Relevant is Europe to the United States Under Obama? titlul dezbaterii a fost: Cat de relevanta este Europa pentru SUA sub conducerea presedintelui Obama? Au fost doi panelisti din State(un analist american, o tipa din Departamentul de Stat - director de planificare politica) si doi din Europa(ministrul de externe al Suediei si ministrul pentru Africa, Asia si UN al Angliei). Cel mai mult s-au contrat cei doi americani... si mesajul transmis de ei a fost ca dupa ce i se termina "luna de miere"(care a depasit deja granitele Americii), Obama va trebui sa arate rezultate.

Dezbaterea e maine, pe BBC, 07:10 GMT, 15:10 GMT, 20:10 GMT si duminica, 29 martie, 00:10 GMT. Pentru Romania se adauga 2 ore, asa ca va rog sa imi spuneti daca intra o mana sau un picior de-al meu in cadru. :D

Daca ar trebui sa fie o concluzie la ce am scris, aceasta e: o sa fiu voluntar pentru ei sau pentru orice altceva atata timp cat o sa am astfel de experiente de invatare si am multe argumente pentru cei care cred ca banii sunt totul.

Impreuna pentru Educatie, Cheile Gradistei - as seen by Marian Stas(II)

- cheile gradistei, 18-23 decembrie 2008 -

- taking many Conversations to their next levels -

by Marian Stas

...la inceput nu m-am gandit nici o farama ca asa va fi -- dar ce importanta mai avea ce gandisem la inceput!... in timp ce totul se desfasura, acolo, sub ochii mei, aveam sa constat la modul cel mai acut-brutal-deconcertant-candid-dur-subtil-ezoteric-palpabil cu putinta ca devenisem partas la miracolul trecerii unor Conversatii esentiale, si asa suficient de intense, pe nivelurile lor urmatoare -- dumnezeule, cu opresiune a iubirii aproape insuportabila!...

dar cine mai avea luciditatea de a masura acea presiune, cand clipa dupa clipa traite se transformau, rand pe rand, intr-un infinit sirag de lectii-perle, infinit pretioase la randu-le, absorbindu-ne in stralucirea lor si cerandu-ne drept tribut pe noi insine -- nimic mai putin!...

lectiile mele? multe si intense, incepand cu cea explodata drept in fata, fara putinta de tagada, ca veritabila grenada-test a increderii co-echipierilor mei in mine, cand am ridicat mainile si am spus 'am gresit fata de voi!... imi pare enorm de rau de ceea ce am facut si tot ce pot face este nu sa va rog sa ma iertati, ci doar sa-mi cer iertare fata de voi -- este dreptul vostru sa procedati cum credeti de cuviinta!...' niciodata pana acum nu am fost pus, profesional, in postura de a da seama intr-un mod atat de transant, pe o miza imensa: the issue of TRUST -- anume, specific, eu fiind cel asupra caruia plana indoiala increderii...

lectiile mele? as adauga lectia 'casei inalte de patru metri', care - odata pusa in fapt - a dus instantaneu in derizoriu toate evaluarile 'corecte', 'clasice', 'ordinare' redefinind out of the box paradigma visului indraznet si a curajului zborului in cerul cel mai inalt, in fata carora eu m-am simtit mic si mare deopotriva si, cu gratitudinea mea daruita Echipei careia i-am fost Insotitor, am reflectat la doua cuvinte ce-mi descriau starea in raport cu membrii sai: humbleness... humility...

lectiile mele? in fine, as numara o a treia, careia i-as spune 'lectia visatorilor'... dreamers... este zona in aparenta interzisa, in care rostul Calauzei isi are importanta sa, dar pe hotarul careia esential ramane curajul fiecarui Chemat de a-l pasi, de a-si asuma lucid pasirea inlauntru... vlad, cris, si toti ceilalti care va recunoasteti aici -- va multumesc pentru ca m-ati primit in Conversatia voastra, este un privilegiu pentru mine a-i fi fost partas si acum stiu cum o putem ridica pe nivelul sau urmator, focalizand-o pe trei cuvinte: COURAGE... TRUST... LEARN...
acolo... undeva... incet... cantecul...
humbleness... humility...
courage... trust... learn...

cheile gradistei, decembrie 2008 -- curajul increderii de a invata arta si maiestria trecerii Conversatiilor pe nivelurile lor urmatoare...
multumesc!..."